Asemenea lui Hristos
Postat de Ionuț Andreica în 6 Februarie 2021

Pentru creștini, a fi asemenea lui Hristos nu ar trebui să fie o utopie sau ceva imposibil de realizat ci dimpotrivă ar trebui să fie preocuparea noastră zilnică. Poate ne este greu să credem acest lucru dar este important să ne reamintim cuvintele apostolului Pavel care ne spune că “pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulţi fraţi”.

De multe ori pierdem această bătălie la nivelul minții când ne înșelăm singuri că acest lucru nu este posibil și nici măcar nu mai căutăm să fim schimbați tot mai mult în asemănare cu Domnul nostru. E adevărat că nu noi suntem cei care ne schimbăm dar noi putem fi cei care ne lăsăm modelați și schimbați de Duhul Sfânt după cum este scris:

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. (2 Corinteni 3:18)

Ne întrebăm de atâtea ori care este voia lui Dumnezeu pentru noi și nu realizăm că lucrarea de răscumpărare a lui Isus Hristos a avut ca scop schimbarea noastră în asemănarea Lui, așa cum spunea Pavel bisericii din Corint: “după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc”.

E mare lucru să înțelegem că voia lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi este să fim asemenea Fiului Său preaiubit. Nu aș vrea să ne încurcăm în definiții complicate și teologice încercând să înțelegem ce înseamnă a fi asemenea lui Hristos dar putem înțelege acest lucru într-o formă destul de simplă privind la Cel a cărui asemănare vrem să o avem, la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus și apoi privind la noi și la lucrurile pe care trebuie să le schimbăm pentru a fi asemenea Domnului nostru. Nu e ușor să privești spre Cel care a fost desăvârșit în toate și apoi să privești spre propria viață și să descoperi ticăloșii, netrebnicii sau hidoșenii de care nu ești mândru și de care trebuie să te lași, dar asta e calea pocăinței.

Sunt adevărate cuvintele Domnului că “odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele”. Dacă vrei cu adevărat să fii asemenea lui Hristos nu vei sta în întuneric ci vei veni la lumină și vei putea experimenta ceea ce spunea psalmistul David: „când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie şi nu ţi se umple faţa de ruşine”. Să nu ne înșelăm crezând că există vreo altă cale prin care putem fi asemenea lui Hristos sau să fim ca acei oameni despre care vorbea Iacov că îşi privesc faţa firească într-o oglindă şi, după ce s-au privit, pleacă şi uită îndată cum erau. Apostolul Pavel a înțeles că dacă vrea să fie asemenea lui Hristos trebuie să lase orice altceva și scopul vieții lui să devină cunoașterea lui Hristos.

Să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. (Filipeni 3:9-11)

Toți știm că într-un fel sau altul ne schimbăm dar este foarte important cu cine ne asemănăm și ce devenim. Să păstrăm în minte aceste lucruri și să credem din toată inima că acesta este voia lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi și astfel să căutăm să fim schimbați tot mai mult în asemănarea lui Hristos. Să ne bucurăm dar că suntem copii ai lui Dumnezeu.

Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţeşte, după cum El este curat. (1 Ioan 3:2-3)

Aș vrea Isuse scump să fiu ca Tine

- Cristian Vasile Roske -

Aş vrea, Isuse scump, să fiu ca Tine
În pribegia mea pe-acest pământ;
De-atâtea ori când grea ispită vine,
S-o biruiesc prin sfântul Tău Cuvânt.

Aş vrea, Isuse scump, a Ta comoară
De mângâieri, pe veci să-mi dăruieşti;
Aş vrea în mine tot ce-i vechi să moară,
Iar Tu să faci din mine ce doreşti.

Şi-aş vrea, Isuse scump, a Ta viaţă
Să se-oglindească pururi în a mea,
Şi să dispară vălul greu de ceaţă
Ce-mpiedică să-Ți văd mărirea Ta.

Şi câte n-aş mai vrea, o, scump Isuse,
În pribegia mea pe-acest pământ!
Dorinţele ce îmi rămân nespuse
Să le-mplineşti prin sfântul Tău cuvânt!