Umblați cârmuiți de Duhul
Postat de Ionuț Andreica în 15 Februarie 2021

Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. (Galateni 5:16)

Chiar dacă avem la dispoziție multă învățătură, nu este greu să observăm că în lume este un mare întuneric iar oamenii sunt tot mai derutați și mai nesiguri de direcția în care ar trebui să meargă. Sunt atât de actuale cuvintele Domnului nostru care ne-a învățat să umblăm ca unii care avem lumină, ca să nu fim cuprinși de întuneric, căci cine umblă în întuneric nu ştie unde merge. În același fel în care folosim o hartă pentru a ajunge într-o locație necunoscută, Hristos ne-a promis pe Duhul Sfânt care vine de la Tatăl și care va fi călăuza noastră în umblarea noastră cu Dumnezeu și astfel să avem siguranța ca nu ne rătăcim de la cărarea neprihănirii.

În propovăduirea apostolului Petru din Ziua Cincizecimii găsim că făgăduința revărsării Duhului Sfânt făcută de Dumnezeu prin proorocul Ioel este pentru noi, copiii noștri și pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru iar Pavel în epistola scrisă bisericii din Roma îi învață pe credincioși că Dumnezeu dă Duhul Sfânt ca și călăuză și sprijin tuturor celor care suntem copiii Lui. Astfel că nu putem să credem că suntem copiii lui Dumnezeu iar darul Duhului Sfânt este doar pentru unii ci este pentru toți deopotrivă. Însuși Isus ne-a învățat să cerem și să ne rugăm stăruitori fiindcă Tatăl nostru este bun și dă Duhul Sfânt celor ce I-L cer.

Frumusețea acestui dar constă în faptul că Duhul Sfânt ne este dat să fie cu noi și în noi ca să putem beneficia de ajutorul și călăuzirea Duhului în orice vreme și la orice pas. Ne vom bucura însă de acest dar doar în măsura în care nu vom purta grijă de firea pământească, pentru ca să-i trezim poftele, căci Scriptura ne învață că firea noastră pământească este cea care se împotrivește Duhului. Apostolul Pavel nu are o problemă să afirme că da, trăim în firea pământească, totuși noi nu ne luptăm călăuziți de firea pământească și nu mai facem tot ce voim ci avem în noi acea putere nemaipomenită primită de la Dumnezeu, adică pe Duhul Sfânt care ne învață și ne cârmuiește iar omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.

Este minunat și de dorit pentru orice credincios să fie permanent însoțit de Duhul Sfânt însă există și pericolul despre care scria apostolul bisericilor din Galatia, și anume să începem prin Duhul și să sfârșim prin firea pământească. Acest lucru se poate întâmpla atunci când ne-am mulțumit doar că am beneficiat de darul lui Dumnezeu și am crezut că nu mai avem nevoie de rugăciunile stăruitoare și de lumina Cuvântului. Experiența lui Samson când Duhul s-a depărtat de la el fără să își dea seama poate fi experiența fiecăruia dintre noi dacă nu veghem și nu urmăm învățăturile Scripturilor care ne spun să fim plini de Duh și să nu stingem Duhul. Stă în puterea noastră cât lăsăm pe Duhul să își facă lucrarea în noi și să aducă roadele pe care Dumnezeu le așteaptă de la noi. Este încă o lecție pe care o putem învăța de la Domnul nostru Isus despre care este scris că era plin de Duhul Sfânt. Să ne dorim și să căutăm să fim plini de Duhul Sfânt.

Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică. (Iuda 1:20-21)